Dedicatie pentru sarbatori

Avand in vedere vremea antibicicleta de afara, totusi trebuie sa ne prajim caloriile cumva :), topaiala placuta !!

De ce nu cred in proiectul Rosia Montana!

Pentru ca am avut deja de a face cu poluarea de la Zlatna,

pentru ca am vazut "apa alba" din raul Mures formata din burtile pestilor morti,

pentru ca am vazut prea multa apa poluata cu metale grele venind pe raul Ampoi,

pentru ca vreau sa pescuiesc pesti care sa nu contina cianuri,

pentru ca nu va rezolva problema fortei de munca din Abrud,

pentru ca o sa faca zob o regiune superba,

pentru ca nu cred in promisiunile si reclama din Romania,

pentru ca nu vad de ce nu s-ar investi acele 4 miliarde in turism in acea zona,

pentru ca la exploatare vor fi angajati cateva sute de muncitori amarati, platiti cu salarii de mizerie iar in final va ramane doar paznicul in ghereta cu cainii vagabonzi,

pentru ca traim fenomene meteo extreme iar acel lac de cianuri va fi o bomba cu ceas,

pentru ca avem destula poluare si asa,

pentru ca de doua mii de ani incoace acel aur a cauzat numai probleme!

Hibernal

Bradul de Craciun 2009!



La plimbare cu bicicleta bineinteles.

Vina iarna 2009-2010 reloaded

De data asta pe bune, daca in octombrie e fost frig, acum s-a pus sa ninga sanatos. Sper sa iasa soarele apoi ca sa pot incepe capitolul wintersports :).

Aici ar fi o pagina utila pentru drumetii, iti da de stire daca e "groasa", adica daca va ploua/ninge in viitorul apropiat. Interesant este ca de la o vreme, pe fotografie in partea de sud est se formeaza niste artefacte (probabil vreun radar da rateuri), asa niste "nori" lungi in forma conica orientati spre sud, sud-est, est.

Drumetie Alba-Iulia - releul de la Oarda de Sus

Profitand de ultimele zile de soare si sub imboldul avertismentelor de ninsoare, am plecat intr-o tura de explorare a imprejurimilor la sud de Alba Iulia. Traseul este de fapt un punct intermediar din traseul care doresc sa-l markez pe bikemap pana la Rapa Rosie.

Ca de obicei cursa a fost contra cronometru, fotografiile de la releu fiind destul de slab expuse -> in plan , refacerea turei cand este zapada si soare! Interesant a fost ca deasupra soarelui se formase un halou alungit cu aspect cilindric - nu e efect de la lentila telefonului. Am testat cu aceasta ocazie si aplicatia google-maps de pe telefon, a mers foarte bine, satelitii i-a prins imediat, fata de alte aplicatii care au nevoie de 5 minute ca sa se sincronizeze.



Mai jos, traseul pe bikemap, am cautat sa fie pe rute cat mai putin circulate de masini.

Bike route 365116 - powered by Bikemap 

Ghidul biciclistului atacat de caini

In tarile civilizate nu e cazul de asa ceva dar in Romania din pacate inca se intampla incidente din cauza cainilor lasati liberi.

De multe ori mi s-a intamplat ca fiind pe diverse drumuri de tara, sa ajung in apropierea unor stane, turme de oi sau diverse gospodarii, in orase de obicei in zonele industriale...ei bine, cei mai buni prieteni ai omului, isi vor face datoria de indata ce vor avea ocazia, adica indepartarea intrusului, cu latraturile si taraboiul de rigoare.

Ca sa fiu concis voi sublinia ce e de facut in aceste situatii:

- NU fugiti !!!

- cu calm, descalecati bicicleta si tinand-o de mijlocul ghidonului faceti un unghi obtuz cu roata din fata, plasati-va in interiorul unghiului, iar pe cat posibil in cealata mana tineti un un obiect , ex. bagaj, pietre,bete ca sa va protejati cealalta parte.

- asteptati sa iasa cineva, de obicei la o stana va interveni ciobanul, deci cu cat mai multa galagie, cu atat mai bine.

- in caz ca nu vine nimeni, urmati-va incet drumul, pe jos, cainii va vor insoti o vreme, pana cand le veti parasi teritoriul.

- nu va urcati pe bicicleta decat atunci cand sunteti siguri ca nu mai sunteti in campul vizual al cainilor.

Copii si bicicleta

Cand spui copii mici, de obicei flash-ul contine, scutece, smiorcaiala, carucior, viata grea. Fals!!

Incepand cu 9 luni indivizii astia mici pot fi saltati pe bicicleta. Si chiar le place. Bine, nu trebuie exagerat cu turele, fiind destul de fragili, nu se preteaza pe drumuri cu gropi sau de lunga durata. Respectiv s-ar putea sa adoarma repede mai ales daca au si o masa copioasa la activ. Deci rabdare!.

Ca si beneficii sa nu mai spun, parintii fac miscare, respectiv pruncii au parte de aer curat. De obicei scenariul este, iesim la rau cu copii, ii lasam pe mal sa alerge si sa se balaceasca sau sa arunce cu pietre in apa, dupa sezon, apoi la intoarcere tragem tare fiindca le e foame :) si nu mai au rabdare.


Acum cativa ani multa lume se uita curios la scaunele de bicicleta. Chiar ma intrebau de unde le-am cumparat. Intradevar pe piata din Romania nu se gasea asa ceva la momentul respectiv sau era foarte scump. In ultimul timp insa situatia s-a schimbat, am vazut chiar la supermarket si chiar s-au vandut.

In final, prezentam cea mai "tinerica" participanta la marsurile de biciclisti in Alba-Iulia : doar 2 ani!

Site-uri de referinta

De admirat acest biciclist!! , nu pierdeti fotografiile!!

Respectiv, doamnelor si domnilor, va prezint pe Karpatenwilli. Daca era sa fie cineva care sa adune informatii sistematic despre Carpati, apai dragii mosului, sange nemtesc trebuia sa aiba in vene. Site-ul este in germana dar pozele nu au nevoie sa fie traduse...

Planuri vara 2010

Ce face un biciclist cand sta si se uita pe geam la vremea oribila ? Raspuns : planuri pentru zile mai bune.

Asadar:

Ar fi interesanta o tura la releu completa, poate cu o drumetie de prospectare de pe valea Ampoiului.

Piatra Tomii direct dinspre valea Muresului, explorare pentru coborare pe valea Vintului.

Geoagiu - Alba Iulia pe valea Muresului : aici o sa pun sistemul la test, adica o sa merg cu trenul pana la Geoagiu, sa vad cum se duce o bicicleta cu personalul.(50km)

Geoagiu - Alba Iulia, prin Ardeu , apoi Almasu-Mare si Zlatna, am fost cu masina iarna si peisajul era delicios, daramite la vara.(100km - probabil la sfarsitul verii cand exista antrenament)




Alba-Iulia - Straja, mai ales la salcam.

Alba-Iulia - Blandiana neaparat cand infloreste salcamul.(40 km )

Sugag - Luncile Prigoanei - Varful lui Patru , asta dupa tura de 100 km la Zlatna neaparat :).

In final turele spontane de weekend : Cheile Ampoitei, Intregalde, Fenesului, Ramet, Aiud.

Program incarcat, ce mai ! :)

Amatori ?

Atentie, inghesuiala in Bucuresti

Televiziunile furibunde, metroul va fi inchis, panica generala, suplimentari de autobuze, blocari de trafic inevitabile. Spatiu alocat pe stiri, vreo 7-8 minute de isterie din care a lipsit un singur cuvant : bicicleta.

Alba Iulia pe bikemap

Rociclomania proudly presents : Alba-Iulia si imprejurimi: Drambar, Ciugut, Oarda, Paclisa. Traseul este aproape orizontal.

Bike route 350918 - powered by Bikemap 

Alta ruta mai dificila dar buna pentru ars caloriile este Alba-Iulia, Drambar, Hapria, Straja - urcus bunicel si constant..

Bike route 350924 - powered by Bikemap 

Piste de biciclete - modalitati de implementare

De remarcat ca multe piste nu sunt separate decat prin marcaje - se conteaza mult pe disciplina soferilor - nu e cazul din pacate si in Alba-Iulia...

Struguri si ape reci

Incet incet tura de duminica devine traditionala. Ca de obicei soarele placut de toamna mi-a dat imboldul de a pleca, am gasit si motivul - strugurii lasati sa se coaca in gradina de la tara. Nu e mult pana acolo, 12 km dar e cam 300 m diferenta de nivel. Greseala a fost ca m-am imbracat prea gros, bluza cu gluga si jacheta groasa plus rucsac. La inceput a fost bine, prin cele 2 grade Celsius ma strecuram destul de bine dar cum nu m-am putut abtine sa nu o iau pe niste scurtaturi mai abrupte, m-am incalzit ca un motor de dacie la deal :). In scurt timp am fost leoarca pe spate si nu puteam nici sa ma scap de caldura, bluza nu avea fermoar... cand am sa cobor am inceput sa inghet rau de tot, abia asteptam sa se termine coborarea...

Si de data asta m-am intalnit cu un fazan (cine se aseamana se aduna), el insa se pregatea de culcare intr-un salcam nu ca mine haihui pe coclauri.

Strugurii in schimb au fost deliciosi. Incredibil de dulci, cu boabe negre inca tari, unele aveau aproape gust de vin. Erau ultracopti, frunzele cazusera de pe vie si ramasesera doar ei sus, in asteptare. Am zis ca totusi sa nu exagerez, cine stie ce alcoolemie iti fac boabele astea. Cu toate zaharurile ingurgitate am degerat rau la vale. Singura optiune de incalzire era sa trag tare dar am putut face asta doar cand am ajuns la orizontala. M-am ingrijorat putin acasa, ma cam durea scafarlia de la frig dar am scapat. Invatatura de minte - nu mai plec fara salopeta si ochelarii de schi!! Si fara rucsac.

Parcul Custozza in Pericol

Cei mai inalti copaci din oras sunt in pericol:

Extras din OBSERVATORUL URBAN de Alba Iulia:

Proiectul “Amenajarea zonei interioare Cetãþii Alba Carolina” depus spre finantare prin fonduri europene aduce câteva propuneri urbanistice/peisagistice îngrijorãtoare pentru viata socialã a orasului. Nu este întâmplãtoare asocierea celor douã aspecte, urbanism cu societate, deoarece calitatea vieþii noastre cotidiene este influentatã permenent de mediul construit în care trãim.Proiectul propune ca actualul parc Custozza sã fie pavat în totalitate iar între cele douã monumente sã fie amplasatã o fântânã artezianã care sã aminteascã de fântâna care a existat odatã aici. Pierderea zonei verzi este luatã în considerare de cãtre proiectant prin refacerea grãdinilor medievale din spatele Palatului Princiar. În final, amenajãrile de spatii verzi propuse în zona interioarã Cetãtii însumeazã o suprafatã totalã de 0,30 ha, ceea ce înseamnã o reducere de 6 ori a suprafetei de spatiu verde din prezent (1,86 ha). Justificarea pentru o astfel de transformare este revenirea la piata centralã a Cetãtii care a existat înaintea plantãrilor arborilor din parcul Custozza, respectiv perioada 1860-1870.


Avem in oras o gramada de strazi zob, noroi cat cuprinde, gropi samd iar ei se gandesc sa paveze singurul parc ramas mai intact din oras... locatia e aici..

Personal nu dau doua parale pe refacerea nu stiu caror gradini medievale, respectiv inca nu stiu ce fantana arteziana, calitatea lucrarilor este penibila, a se vedea actuala fantana arteziana din oras care este deja carpita cu sudura iar faianta e sarita, respectiv a costat miliarde...

Soare de toamna

Nu am putut rezista soarelui caldut din dupamiaza de duminica, ba chiar am scurtat siesta regulamentara si am luat calul balan la o hoinareala.



Evident, eu, cativa fazani si niste pescari cu betele neclintite au fost singurele suflete cu inteligenta notabila care populau la ora aceea valea Muresului. Am dibuit o ruta pe mal destul de lunga si care ocoleste 3 sate, astfel incat am scapat de privirile babatiilor insetate de noutati... cam noroios dar pustiu. Nu a fost rau pentru recreere si reasezare de vertebre...

Poarta a doua a cetatii Carolina

Incredibil, daca e sa comparam cat a durat restaurarea portii a treia, poarta a doua a aparut practic peste noapte....



Daca e sa ne gandim ca nu au avut la dispozitie decat ceva fotografii vechi (poarta a fost daramata aproape complet) a iesit chiar bine!

Explorare - Valea Vintului

Valea Vintului se inscrie in stilul vailor de pe partea estica a Trascaului, practic un firicel de apa ce vine din munti si in final se varsa in Mures.

Intentia a fost si este de a ajunge la Piatra Tomii urcand pe valea Vintului si coborand prin Racatau. Adica tura ar incepe aici, se ajunge sus si apoi coborare aici. (a se cauta "tinta" din mijlocul hartii din wikimapia.

Pana acum am reusit doar trei sferturi din urcare, se urca mult prin sat:



Fiind duminica, multa lume statea pe banci, la drum, cascand ochii cat cepele la casca mea de biciclist, auzeam remarci gen "hai tu sa vezi ceva..." sau "si-a luat aia ca sa nu isi sparga capul"..
ajung chiar la niste chei :



se trece printre stanci :



...casele satului apar din nou pe un platou, multe din acestea erau complet parasite...



.. niste roci stratificate mi-au atras atentia, unele case erau construite din "placi" luate din aceste straturi..



respectiv capatul turei - unde m-am oprit pentru ca timpul alocat se cam terminase.. respectiv drumul era cam dificil - asta din punctul de vedere al vulpii la strugurii acri...



Ah, sa nu uit, in total au fost 40 km din care doar vreo 5 pe asfalt, restul pietris...

In Cluj, se misca ceva !!! Asteptam si in Alba-Iulia!!

NASA - Image of the day

Este un "must see" pentru cei atenti la ceea ce ne inconjoara!

Releul de la Inuri

Cea mai lunga si interesanta drumetie a verii 2009 a fost la releul de la Inuri. De o gramada de timp vroiam sa ajung acolo dar nu cunosteam nici o ruta. Pana la urma dupa x hoinareli si prospectari de drumuri cu bicicleta (traiasca wikimapia) am reusit sa incropesc o ruta pana acolo. L-am corupt pe F ca sa vina cu mine si intr-o frumoasa dimineata de mai am pornit- de data asta fara biciclete - nestiind ce ne asteapta sus.

Este foarte aproape de Alba-Iulia, la 10 km departare, si incepe urcusul din satul Vurpar. Actiunea incepe la 6:00 (aviz somnorosilor), am mers cu masina pana acolo ca sa nu pierdem asa multa vreme , aveam timp doar pana la pranz.

Am prins o vreme buna, tot ce regret e ca aerul nu era chiar curat, ca sa fi putut sa avem o perspectiva mai "larga".

Si pornim - dupa 20 min - promitator :



Drumul e pustiu, doar un vanticel clatina frunzele - trecem printr-o padure de pin si ajungem pe un platou:



Unde constatam ca nu suntem singuri: un guster profita de soarele ce incalzea tot mai tare...


Ne apropiem de primele case din Inuri:



... avem parte si de alti trecatori ...



Dupa mai multe urcusuri si coborasuri ajungem intr-un colt al satului. Ne dam seama de asta dupa tabla indicatoare, era insa atat de ruginita incat scrisul era vizibil doar datorita... ruginii care avea texturi in relief pe locul literelor. Ne salutam cu niste batrani care ne zambesc sugubat afland unde vrem sa mergem - inca vreo 2 km de urcus... o mica livada destul de cocheta...



Iesim din sat ... in stanga Alba-Iulia iar dreapta Sebesul cu norul de gaze de la Kronospan...



si inca o perspectiva peste sat, spre Cugir - Orastie, in decor de salcami infloriti...



.. in fundal o parte din Retezat cu ultimele urme din iarna 2008 :)...obligatoriu salcamii..



... continuam drumul pe un platou aproape orizontal, pe stanga se vad urmele unui incendiu care s-a petrecut prin 2005...



... si nu mai avem mult.. pe stanga pietrele de la Ampoita - pe dreapta "cocoasa" de la Intregalde..



... si incepem sa prindem o perspectiva spre Zlatna - cine are ochi buni o sa vada in stanga turnul de la uzinele de prelucrare de metale grele - din fericire dezafectate..



In final ajungem langa releu - ne bucuram de perspectiva aproape circulara peste valea Muresului si valea Ampoiului... sub noi o turma de oi isi vede de treaba pe niste terenuri intelenite - se vad urmele santurilor care delimitau razoarele cultivate candva aici...



Dupa o gustare minimala o luam la vale, de data asta traseul ni s-a parut ceva mai scurt dar fie vorba intre noi, a fost mai greu in jos decat in sus. Eu ca eu dar F a cam fost terminat... cel mai notabil eveniment al coborarii a fost intalnirea cu un batran cu cateva vaci... care ne-a dat binete si dornic de conversatie ne-a intrebat "ce mai e pe la oras ?"...



Pe fundal, o posibila coborare spre Valea Vintului pe care am reusit sa o explorez partial vara aceasta.

In concluzie as spune ca traseul de la Inuri se potriveste excelent pentru amatorii de drumetii pe jos dar si MTB. Intentionez sa revin cu bicicleta si sa cobor pe partea cealalta , spre Valea Ampoiului. Estimez 60km si o diferenta de nivel de 650m (asta am putut sa o masor cu GPS-ul). Traseul este in mare parte pe pamant rosu, pe ploaie devine impracticabil.

Vine iarna 2009-2010

A venit iarna in 14 oct 2009. Ma duce cu gandul la o carte de Sven Hassel, in 14 Oct. 1941 a venit iarna in Rusia, nemtii ramanand blocati la "doar" 300 km de Moscova. Ma intreb oare ce simteau bietii romanasi din armatele aliate, doar erau mai slab dotati decat nemtii. Acum dardai doar cat fug de la masina in casa daramite sa stai in transee non-stop. Sa fim multumiti ca traim in lux.

Sus la releu e zapada. Cat despre tura la releu, va urma.

Cheile Cetei

Cel mai relaxant traseu al verii 2009 a fost o tura scurta la Cheile Cetei. Am parcat in Benic, dupa indicatorul Cetea 4km, dupa bifurcatie, la stanga inainte de pod. Apoi catinel, cei 4 km buni pana in chei, sau Baile Romane cum apareau in indicatoare.

Drumul era zob, asfalt cu pietris dar pentru biciclete nu a fost o problema, in final se ajunge pe drum de pamant si carare.



Atmosfera a fost foarte linistita, doar niste localnici reparau drumul intr-un ritm deloc alert.



In final lasam bicicletele intr-o livada si ne strecuram pe carare pana in chei.



Premiul : o cascada precedata de un bazin in partea superioara...



Mai departe doar prin apa, s-ar mai fi putut merge..

Traseul Alba Iulia - Ciugud

Daca initiativa de marcare drumurilor de biciclete a inceput cu brio asta nu inseamna ca va continua tot asa. Sunt multe probleme de rezolvat. As zice ca e o treaba de detaliu si stim si noi cum stam cu fineturile.

Traseul Alba-Iulia - Ciugud e destul de usor, merge pentru incepatori. Atat ca aveti o parte mai dificila la bariera de la Str.Bucuresti plus traversarea centurii. Puteti prinde chiar niste perspective interesante gen:



La Mures veti avea parte de niste latraturi de la balastiera din gura Ampoiului, va recomand sa va dati jos de pe biciclete si sa mergeti pe jos. Dar nu veti ajunge prea departe pentru ca pasarela peste Mures spre Ciugud este un dezastru, intr-un stadiu avansat de degradare, reparatiile fiind facute doar in bataie de joc:


Imi aduce aminte de cablurile din jungla din filmele cu Indiana Jones :)

O alternativa ar fi pasarela spre Seusa care e mai veche dar mai bine intretinuta sau spre Drambar care e relativ noua.



Dar pe oriunde ati merge, daca reusiti sa va faceti timp si curaj, nu veti fi dezamagiti.

Vara 2009

Introducere, rociclomania e un mic proiect inceput de subsemnatul impreuna cu Levy in care sa prezentam variantele de cicloturism din Ardeal, Apuseni si nu numai. Actualul blog isi propune sa reia ideea initiala.

Sa revenim pe meleagurile mioritice 2009. A fost o vara frumusica. Ba chiar cu unele surprize si asta multumita unor oameni intreprinzatori pe care ii gasiti aici.

Despre Bavaria 3 (2004 - Tura la insula)

Toamna, melancolie, frunzele cad. Lumea sta la caldura, doar cative temerari sunt pe drumuri la plimbare, de obicei persoane mai in varsta cu cainele in lesa, se poarta catzeii din marca "Cezar" ;).

Dar cum drumurile sunt libere e pacat sa ramana asa... ma impachetez cu cele necesare unei ture scurte si la pedalat !.
De obicei merg "la insula", un traseu de cativa kilometri pe malurile raului, ce-mi place aici ca nu sunt masini deloc si e liniste. La capatul insulei ma opresc putin pentru peisaj.



A pedala singur si pe vreme taioasa nu e o fericire dar ai si avantajele tale, ca si pescarul pe balta, ai atunci parte de timpul tau, iti pui gandurile in ordine, te odihnesti "activ".

Despre Bavaria 2 (Mai 2004)

In sfarsit o zi insorita. Nu mai stau mult pe ganduri : termin repede doua felii de paine cu miere si un pahar cu lapte, umplu termosul de bicicleta cu apa minerala si pe "pe cai" :) ca nu se stie niciodata cand vine ploaia. Dar astazi simt ca am noroc.

Ma gandesc la o tura de 30 km pe dealurile din imprejurimi. Din pacate aici padurile au ajuns in stadiul de petece de cateva hectare, cu greu poti sa gasesti un drum mai lung de 3 km printr-o padure. Oricum o iesire din mediul urban nu poate strica :) . Iesirea din oras imi ia un sfert de ora bun, mai am de trecut un obstacol, autostrada. Harmalaia provocata de bolizi de aude de departe, se circula fara restrictie de viteza, 160-180 km/h sunt la ordinea zilei :). La fel si gazele de esapament care se simt de pe pod :(.


Scap de "civilizatie" si ma indrept spre urcus. Mai am insa de mers dar peisajul devine unul tipic rural Bayern.


Atmosfera devine din ce in ce mai placuta, se raresc masinile si se zaresc ademenitoare drumuri forestiere ...


In sfarsit , nu mai am rabdare si cotesc pe un drum inca neexplorat ajung la padure si dilema: pe care din variante sa o iau ? :) .


Un prieten pasionat de mountinbiking spunea, sa alegi drumul cel mai abrupt... in cazul asta am reusit sa ajung intr-o fundatura, dar oricum mai am variante, a doua pe mijloc ma duce adanc in padure... imaginea de mai jos spune tot :).


Dar cum toate lucrurile bune se termina repede, asa si drumul ales se ingusteaza si se pierde...


Pana la urma reusesc sa ajung la drumul cunoscut, urmeaza partea cea mai buna, o coborare lunga lunga pe pietris, 44 km/h nu e o viteza prea mare dar ajunge pentru un drum forestier. Ajung la o capela cladita probabil de catre proprietarii padurii si profit de ragaz sa imi fac un autoportret.


Doua inghitituri de apa, nu mai multe pentru ca nu e asa de cald si o iau din loc, paduricea se apropie de final dar ajung langa o ferma unde mai reusesc sa prind un mic peisaj...


Astazi am fost norocos. Vreme frumoasa, peisaje, culori vii. Si e abia inceptul verii. Ne mai vedem noi :).

Despre Bavaria (Ianuarie 2004)

     Cine se uita mai pe indelete pe o harta a Germaniei va vedea un adevarat paienjenis. Datorita nivelului de trai ridicat si al dezvoltarii masive pe orizontala in detrimentul mediului inconjurator, nu se mai pot arata pe harta zone relativ putin populate cu exceptia muntilor, respectiv a parcurilor nationale. In rest asfaltul predomina, teritoriul fiind strabatut in lung si in lat de autostrazi, drumuri nationale, drumuri secundare, agricole, private.
Totusi datorita influentei partidelor ecologiste se poate vedea o asa numita protectie a mediului inconjurator si nu numai. In general se urmareste scaderea poluarii, reducerea pierderilor, prevenirea dezastrelor ecologice .

Vom lua un mic exemplu din landul Bavaria, situat in sud est-ul Germaniei la poalele Alpilor: orasul Landshut - oras infratit cu Sibiul. Landul Bavaria este cel mai mare si cel mai dezvoltat economic dintre toate landurile germane. Relieful este unul variat, Alpii in sud, bazinul hidrologic al Dunarii, depresiuni si podisuri.
Landshut-ul este asezat in lunca Isar-ului, afluent al Dunarii. Profitand de raul care trece chiar prin centrul orasului drumurile de bicicleta au fost practic concepute de-a lungul malurilor, chiar pe digurile de protectie. In acest mod s-a asigurat practic o legatura est - vest pe o distanta de 15 km in interiorul orasului.



     Si pe celelalte directii s-au realizat asemenea drumuri.
Cat de importante sunt aceste alei ne spun numarul de poduri peste Isar - 5 poduri lungi de peste 15 metri circulate doar de biciclete.



     Normele de dezvoltare ecologica europene au inclus pe lista si cuvantul "bicicleta" :). Acest mijloc de locomotie este atat de iubit incat i s-a alocat o intreaga infrastructura. Astazi nu se poate concepe proiectarea unui cartier nou de locuinte fara o alee de biciclete care sa faca legatura cu restul orasului.
De altfel in orice oras din Germania se pot descoperi retele intregi de drumuri pentru biciclete. Tehnic vorbind, un capitol la care germanii exceleaza, aceste drumuri sunt in asa fel concepute incat evita pe cat posibil intersectarea cu marile artere de circulatie. De asemenea s-a dezvoltat un intreg sistem de semne de circulatie doar pentru biciclete.



     Toata aceasta distanta se poate parcurge usor netraversand nici o sosea circulata. Practic un biciclist poate parcurge acceasi distanta in acelasi timp cu o masina prinsa in traficul de la orele de varf. Daca ar fi sa luam in calcul pretul tot mai piperat al carburantului, poluarea, sedentarismul pe care il implica o masina atunci bicicleta este o alternativa clara. Am putea reaminti serviciile de curierat rapid din marile orase care sunt indeplinite de ... biclisti.

Problema intersectiilor s-a rezolvat prin pasaje subterane iluminate noaptea. Daca in centrul orasului aleile de bicliclete sunt marcate si asfaltate , la periferii acestea sunt intretinute cu pietris.



Traficul pe aceste drumuri este interzis masinilor, prin semne, bare verticale si bariere.


Pe timp de iarna se arunca sare si pietris macinat cu latura de 4mm. Acesta asigura o protectie buna impotriva alunecarii.



     Sa trecem in revista categoriile de oameni care folosesc aceste drumuri :
- scolarii, liceenii si studentii : orice scoala liceu sau universitate are o parcare speciala pentru biciclete, conectata la sistemul urban de alei. La orele de varf apar lucratorii de la circulatie pentru coordonarea traficului de .... biciclete.



- pensionarii, plusul adus sanatatii nu este de neglijat.
- angajatii marilor firme : in general acestea sunt aflate in afara zonelor de locuit.
- si nu in ultimul rand turistii. Drumul de bicicleta pe raul Isar "Isarradweg" face legatura cu izvoarele raului din Alpi si pana la varsarea acestuia in Dunare.



     Reteaua de drumuri de biciclete este atat de bine organizata inca exista chiar "Donauradweg" (conectat cu "Isarradweg") adica drumul de bicicleta pe langa Dunare, se poate merge de la izvoarele Dunarii pana la Viena si chiar Budapesta.



     Se organizeaza excursii ce se intind pe mai multe saptamani pentru cei ce vor sa si viziteze orasele de pe traseu . Evident fanii acestui drum vor dori sa il cutreiere pana la capat adica Delta Dunarii, Romania :).